HIPERSFERĂ, hipersfere, s.f. Locul geometric de tangență în toate punctele dintre două sfere. Vezi definitia »

HOLOGENÉZĂ s. f. teorie biologică potrivit căreia cauzele interne sunt principalele cauze ale evoluției. (< fr. hologenèse) Vezi definitia »

GÚRMĂ s. f. boală infecțioasă a mânjilor prin scurgerea nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. (< fr. gourme) Vezi definitia »

pișulică s. f. sg. pipi, urină. Vezi definitia »

ierúgă (ierúgi), s. f. – Canal, jgheab de moară. – Var. (v)irugă, (v)iroagă. Sb., rut., rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par să provină din tc. yarik. Dublet al lui ierec, s. n. (șanț, canal de irigație), care provine direct din tc., cf. rus. erik, și poate de la iar, s. n. (braț al unui rîu care a secat), din tc. sau bg. jar, și de la iarc, s. n. (Banat, șanț), din sb. jarak. Vezi definitia »