trimíte (-t, -mís), vb. – A dispune ca cineva să se ducă undeva, a mîna. – Var. trimete, Mold. tremite, Trans. tremete, Banat trămete, înv. trămite. Megl. trimet, trimes, istr. tremetu. Lat. trāmittĕre (Pușcariu 1763; REW 8849), cf. v. it. tramettere, prov., cat. trametre. – Der. trimis (var. trimes), s. n. (sol, delegat, împuternicit); trimițător, adj. (expeditor; s. n., transmițător); trimițătură, s. f. (înv., trimitere). Vezi definitia »

OPACITÁTE s. f. 1. stare a lucrurilor opace. ◊ (fiz.) mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta. 2. (fig.) incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de orizont. (< fr. opacité, lat. opacitas) Vezi definitia »

PIODERMÍTE s.f.pl. Afecțiuni purulente ale pielii (abcese, furuncule etc.) produse de un microb. [Sg. piodermită, pron. pi-o-. / < fr. pyodermites, cf. gr. pyon – puroi, derma – piele]. Vezi definitia »

ASOMATOFÍTE s. f. pl. plante inferioare care nu provin din celulele somatice, lipsite de țesuturi permanente. (< fr. asomatophytes) Vezi definitia »

moarte fiziologică a arborilor Vezi definitia »