întórt (întoártă), adj. – 1. Strîmb, răsucit. – 2. Încăpățînat, îndărătnic. Lat. intortum, de la intorquĕre (Pușcariu 888; Tiktin; DAR), cf. întoarce. – Der. întortochia, vb. (a încurca; a face ocoluri) cu un suf. neclar care pare de origine expresivă (după Pușcariu 889; Pușcariu, Dacor., VII, 478 și DAR, din lat. *intorticŭlāre, ca fr. entortiller, sp. entortijar; după Tiktin, mai puțin probabil, de la var. puțin folosită întortoca, prin intermediul prez. întortochez); întortochetură, s. f. (labirint, ocoliș). Vezi definitia »

AVANPÓRT s. n. zonă amenajată pentru staționarea temporară a navelor la intrarea într-un port. (< fr. avant-port) Vezi definitia »

CAROL I ROBERT, rege al Ungariei (1308-1342). Fondatorul dinastiei de Anjou în Ungaria. Politică de întărire a autorității centrale. A purtat războaie fără succes împotriva Veneției, Serbiei și Țării Românești; înfrînt în 1330, la Posada, de Basarab I, domnul Țării Românești. Vezi definitia »

PORTHÁRT s.n. v. porthartă. Vezi definitia »

MILILAMBÉRT s. m. unitate de măsură pentru strălucire, a mia parte dintr-un lambert. (< fr. millilambert) Vezi definitia »