INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s. f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. ◊ Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligínță s. f.] – Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia. Vezi definitia »

IÁCĂTĂ interj. v. iacă¹. Vezi definitia »

MĂ?MBR//U I ĕ n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. ◊ ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre MĂ?MBR//U II ĩ m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre Vezi definitia »

ROCÁDĂ s. f. 1. (șah) mutare pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea. ♦ fel anumit de schimb de locuință. 2. comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate. ♦ arteră de ~ = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. (< fr. rocade, germ. Rockade) Vezi definitia »

ANGIOCARDÍTĂ s. f. inflamație a inimii și a vaselor sangvine. (< fr. angiocardite) Vezi definitia »