NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati]. Vezi definitia »

ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere) Vezi definitia »

PRO FÓRMA loc. adj. lat. 1. De formă 2. Un document creat din considerente formale, pentru a satisface anumite convenții sau cutume. Are diverse sensuri în funcție de domeniul de aplicabilitate ♦ (Ec.) Factură pro forma sau (substantivat) proforma = Copia unei facturi finale, expediată clientului în avans. ♦ Factură „de formă”, utilizată la exportul unor mărfuri fără plată, cu valoarea utilizată doar pentru calcularea taxelor vamale. – Din lat. pro forma prin intermediul engl. proforma Vezi definitia »

SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărmá vb. I] – Pref. s- + fărâma. Vezi definitia »

EXIMÁ vb. tr. (jur.) a elibera de o obligație. (< fr. eximer, lat. eximere) Vezi definitia »