MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. Vezi definitia »

TEOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la teogonie. [< fr. théogonique]. Vezi definitia »

FENOTÍPIC, -Ă adj. Referitor la fenotip. [Cf. fr. phénotypique]. Vezi definitia »

SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique. Vezi definitia »

HÉCTIC v. hectică. Vezi definitia »