TÁRNIȚĂ, tarnițe, s. f. 1. Șa (țărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosità la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de șa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Ucr. tarnića. Vezi definitia »

PROCÚRĂ s. f. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat. (< germ. Procura) Vezi definitia »

INCONVENIÉNȚĂ s. f. 1. deranj; pagubă. 2. necuviință. (< it. inconvenienza) Vezi definitia »

TERÍNĂ, terine, s.f. În gastronomie, pateu copt într-un vas special cu capac (chiar terină, sau vas de fontă), servit rece, feliat; fr. terrine. V. pateu. Vezi definitia »

ENTEROHEPATÍTĂ s. f. inflamație necrotică a cecumului și a ficatului (la curcile tinere). (< fr. entérohépatite) Vezi definitia »