a veni cu ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm. Vezi definitia »

EPICURÉIC, -Ă adj. Epicurian. [Cf. germ. epikureisch]. Vezi definitia »

DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaș, izolat. 2. S. f. Compus: dosnică-galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum). – Dos + suf. -nic Vezi definitia »

zăbránic (-ce), – Văl. Bg. zabradnik (Candrea). Vezi definitia »

TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umblă fără rost; zăpăcit. – Et. nec. Vezi definitia »