brichétă (brichéte), s. f. – 1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette. Vezi definitia »

bótă (bóte), s. f. – Băț, toiag, par. – Var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. botaș, s. m. (hăitaș); botcă, s. f. (bobîrnac), pe care DAR îl derivă de la botă „butoi”; botei (var. botău), s. n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, și cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s. f. (inflorescență). Vezi definitia »

DIERÉZĂ s.f. 1. Împărțirea unui diftong în cele două elemente vocalice componente. 2. Separare chirurgicală a țesuturilor. [Pron. di-e-. / < fr. diérèse, cf. gr. diairesis – separație]. Vezi definitia »

SIMPLÓCĂ s.f. Procedeu retoric constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început și, respectiv, cel de la sfârșit rămân aceleași. [< fr. symploque, cf. gr. symploke]. Vezi definitia »

VÉTRELĂ, vetrele, s. f. (Înv.) Pânză (de corabie): p. ext. corabie. [Var.: vétrilă s. f.] – Din sl. vĕtrilo. Vezi definitia »