Definita cuvantului cauc
caúc (-ce), s. n. – 1. Bonetă veche de fetru, cu fundul rotund. – 2. Potcap caracteristic al preoților ortodocși. Tc. ka(v)uk (Roesler 595; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 1137; Meyer 183), cf. alb., sb. kauk, ngr. ϰαβούϰι. – Der. caucgiu, s. m. (fabricant și vînzător de cauce).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cauc
IUZLÚC, iuzluci, s. m. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. – Din tc. yüzlük. Vezi definitia »
ghiurlúc s.m. (reg.) 1. o buruiană. 2. o pășune. Vezi definitia »
nansúc s. n. – Țesătură foarte subțire. Engl. nainsook, prin intermediul fr. nansouck. Vezi definitia »
fundúc (fundúci), s. m. – (Înv.) Monedă turcească de aur, ce valora 12 taleri în 1821, și 4 rubiele sau 8,8 franci de aur în 1848. Tc. findik (Șeineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s. m. (monedă turcească de aur, a cărei valoare nominală era de 7 piaștri, de fapt 4 piaștri și 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII. Vezi definitia »
vălătúc s. m., pl. vălătúci Vezi definitia »