Definita cuvantului caut
cáut (-tă), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der. cautelă, s. f. (grijă, precauție); cauțiune, s. f. (sumă de bani depusă ca garanție); cauționa, vb. (a garanta, a plăti cauțiune); cauționament, s. n. (garanție); cauționar, s. m. (garant), toate din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caut
SELENAÚT s. m. astronaut care călătorește spre Lună; lunaut; selenit2 (II). (< selen- + -naut) Vezi definitia »
ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuțit, pătrunzător. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit2, subțire. – Din lat. acutus, it. acuto. Vezi definitia »
BISMÚT/BÍSMUT s. n. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină. (< fr. bismuth) Vezi definitia »
APĂRÚT, -Ă, apăruți, -te, adj. Care a apărut; care s-a publicat, s-a difuzat. Cărțile apărute, filmele apărute pe piață. – V. apărea. Vezi definitia »
ARGONAÚT s.m. 1. (Mit.) Nume dat eroilor antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) să aducă lâna de aur. ♦ (Fig.) Navigator, îndrăzneț. 2. (Zool.) Specie de moluscă cefalopodă care trăiește în mările calde. [Pron. -na-ut, pl. -uți. / < fr. argonaute, cf. gr. argonautes < Argos – polis în Grecia antică, nautes – corăbier]. Vezi definitia »