cráscă s.f. (înv.) scândura sau prăjina lungă pe care boiangiii puneau firele vopsite la uscat. Vezi definitia »

MORĂRÍȚĂ, morărițe, s. f. 1. Soție de morar; stăpâna unei mori; morăreasă. 2. (La sg. art.; reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Morar + suf. -iță. Vezi definitia »

APODÓZĂ s.f. (op. protază) Propoziție principală a unei perioade condiționale. [< fr. apodose, cf. lat. , gr. apodosis]. Vezi definitia »

IZOCÓRĂ s. f. v. izocor [în DN]. Vezi definitia »

DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa) Vezi definitia »