INCITÁȚIE s.f. Incitare; instigare. [Gen. -iei, var. incitațiune s.f. / cf. fr. incitation, lat. incitatio]. Vezi definitia »

TEOZOFÍE s. f. doctrină filozofico-religioasă care susține ideea cunoașterii nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu lumea transcendentală. (< fr. théosophie) Vezi definitia »

DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformații sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie) Vezi definitia »

TEXTOLOGÍE s.f. Disciplină a filologiei care are ca obiect pregătirea pentru tipar a textelor clasice în forma lor autentică. [Gen. -iei. / cf. rus. tekstologiia < lat. textus – text, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »

zoáie (pop.) s. f., art. zoáia, g.-d. art. zoáiei; pl. zoáie / zoi, art. zoáiele / zóile Vezi definitia »