TOPONIMÍE s.f. 1. Totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. Ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri; toponomastică. [Gen. -iei. / < fr. toponymie, cf. gr. topos – loc, onoma – nume]. Vezi definitia »

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie. Vezi definitia »

ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. Manifestare a aprobării sau a entuziasmului, prin urale sau aplauze; ovație. – Fr. acclamation (lat. lit. acclamatio, -onis). Vezi definitia »

FARMACOGNOZÍE s.f. Studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice. [< fr. pharmacognosie, cf. gr. pharmakon – remediu, gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

CAUZALGÍE s.f. (Med.) Hiperestezie cu senzație de arsuri, care însoțește uneori rănile la nervi. [Pron. ca-u-, pl. -ii, gen. -iei, var. causalgie s.f. / < fr. causalgie, cf. gr. kausis – arsură, algos – durere]. Vezi definitia »