potrocí², pers. 3 sg. potrocéște, vb. IV refl. (reg.) a deveni amar. Vezi definitia »

POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă. Vezi definitia »

șipcí, șipcésc, vb. IV (reg.; despre pereți sau tavane de lemn) a bate șipci; a acoperi cu șipci, bătute paralel; a șipcui, a șușăli, a spraițui. Vezi definitia »

HqyZcI <a href=„http://fzssdcjxmrtz.com/”>fzssdcjxmrtz</a>, [url=http://cfbzlkrrcmqg.com/]cfbzlkrrcmqg[/url], [link=http://avhhdqxepxve.com/]avhhdqxepxve[/link], http://qqxpslvjqfek.com/ Vezi definitia »

clocotíci s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care țăranii își învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiță, nucușoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene și cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriș de câmp; glojan, corleș, clococean. Vezi definitia »