OSTENSÓRIU s.n. (Bis.) Piesă de orfevrărie, cutiuță așezată în altar la catolici, în care se păstrează ostia. [Pron. -riu. / < fr. ostensoir]. Vezi definitia »

PEȘINGÍU, peșingii, s. m. Slujbaș care era însărcinat cu strângerea banilor (din dări etc.). – Peșin + suf. -giu. Vezi definitia »

anteriu Vezi definitia »

Formagiu,formagii, s.f. 1.brutar, pitar.Substantivul este formă, dar și furmă.A se vedea Eugen Pavlescu, Economia breslelor în Moldova, București, 1939, p. 302, 371 și Indexul de la sfârșitul lucrării Vezi definitia »

sigiliu, sigilii s. n. (intl.) 1. amprentă digitală. 2. (la pl.) cătușe. Vezi definitia »