VOINICÍT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) voinici; haiducie. – V. voinici. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

năbușít, năbușítă, adj. (reg.; despre alimente) fiert în aburi (în vas acoperit). Vezi definitia »

RĂZUÍT, -Ă, răzuiți, -te, adj. (Despre obiecte) De pe suprafața căruia s-a îndepărtat un strat subțire cu ajutorul unei unelte speciale. – V. răzui. Vezi definitia »

SEMISAPROFÍT, -Ă adj. (despre plante autotrofe sau parzite) care se nutrește parțial și cu substanțe organice moarte. (după fr. hémisaprophyte) Vezi definitia »