ANIONÍT s.m. Substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. [Pron. -ni-o-. / < engl. anionite]. Vezi definitia »

STÂNJENÍT, -Ă, stânjeniți, -te, adj. Stingherit, jenat; intimidat, încurcat. ♦ Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. [Var.: (pop.) stânjinít, -ă adj.] – V. stânjeni. Vezi definitia »

BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși. Vezi definitia »

STEATÍT s.n. Varietate de talc compactă, de culoare albă-verzuie. [< fr. stéatite]. Vezi definitia »

ALEXANDRÍT s. n. crisoberil. (< germ. Alexandrit, fr. alexandrite) Vezi definitia »