CABRIÓLĂ s.f. Salt al calului făcut în așa fel încât se întoarce în loc. [Pron. -bri-o-. / < fr. cabriole, cf. it. capriola – salt de capră]. Vezi definitia »

EPIDIDIMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a epididimului. [< fr. épididymite]. Vezi definitia »

chíciură s. f. – Promoroacă. Bg. kićur (Conev 75; DAR); mai ales în Munt. Se confundă cu bg. kićor „ciorchine” – Der. închiciuri (var. închiciura), vb. (a se acoperi de chiciură). Cicură, s. f. (chiciură), pe care Cihac, II, 52, îl pune în legătură cu ceh. cikor, trebuie să fie o formă cu metateză a aceluiași cuvânt. Vezi definitia »

ștáflă, ștáfle, s.f. (reg.) 1. stinghie groasă de lemn, cu patru muchii; scândură groasă. 2. (la pl.; în forma: ștaple) bucăți de lemn pe care se sprijină podeaua la casele podite cu scânduri. Vezi definitia »

CARBODIAMÍDĂ s. f. (Chim.) Uree. [Pr.: -dia-] – Din fr. carbodiamide. Vezi definitia »