Definita cuvantului stârfoci
stârfocí, stârfocésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre fructe, legume) a se muia, a se strica. 2. a strivi. 3. (refl.; despre oameni) a se moleși (de oboseală, de somn, de căldură). 4. (refl.; despre tineri) a se hârjoni. 5. (refl.; despre copii) a se alinta.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu stârfoci
PATRUZÉCI num. ord. Număr care, în numărătoare, are locul între treizeci și nouă și patruzeci și unu și care se indică prin cifra 40 și XL. ◊ (Cu valoare adjectivală) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinți (sau de-duminici) = sărbătoare creștină care se sărbătorește în ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul patruzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atâta. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte patruzeci de lei – Patru + zece. Vezi definitia »
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc. Vezi definitia »
stîlcí (-césc, -ít), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A deforma, a poci. – 3. A deșela, a lovi. Sl. sŭtlačiti, sŭtlačą sau sŭtlĕšti, sutlĕką, sau sŭtlŭšti, sŭtlŭką „a lovi” (Cihac, II, 359), sau poate din sl. istlačiti „a lovi”, cf. bg. tlăča „a strica” (› megl. tălțǫs „a ucide”). – Der. stîlceală, s. f. (ciomăgeală, bătaie). Vezi definitia »
potromocí, potromocésc, vb. IV (reg.) 1. a îngrămădi, a aduna (în dezordine); a mototoli. 2. (despre obiecte) a ascunde, a face pierdut. 3. a mușamaliza. 4. (despre oameni) a rătăci, a pierde. 5. (despre bani, averi, lucru) a risipi. 6. a bate la tălpi. Vezi definitia »
cioáreci s. m. pl. – 1. Pantaloni tipici țărănești, din postav alb făcut în casă. – 2. În anumite regiuni, ciorapi de pînză sau postav purtați de femei iarna. – 3. Postav făcut în casă, stofă de lînă groasă. – Mr. cioaric „postav”; cioariți „ciorapi de pînză”. Origine necunoscută. Pare a fi același cuvînt ițari, prin intermediul unui der. *ițari(ci). Dacă această ipoteză este corectă, este vorba aproape sigur de un cuvînt din fondul tradițional. Explicațiile date pînă acum sînt insuficiente: din mag. szövedék „țesătură” (Cihac, II, 490); din tc. çarek „cizme orientale”, cf. ngr. τσαρούχια, alb. tšarihe (Șeineanu, II, 132; Meyer 439; Lokotsch 401); din mr. cioară „șireturi pentru picioare” (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu bg. čoa (‹ tc. çohe) „stofă de lînă groasă” (Weigand, Jb., XVI, 222). – Der. ciorecar, s. m. (țăran, sătean). Vezi definitia »