PITRÓC, pitrocuri, s. n. 1. Numele a două varietăți de pește: a) pește de râu, negricios și gros, care trăiește în mâlul de la fundul apei (Gobio uranoscopus); b) pește care trăiește în apele râurilor limpezi (Gobio kessleri). 2. Nume generic dat peștilor mici de râu. Vezi definitia »

țoc interj. – Imită zgomotul unui sărut. – Var. Trans. țuc. Creație expresivă. – Der. țocăi, vb. (a săruta; a suge); țuca, vb. (Trans., a săruta), cf. ALR, I, 99; țugsui, vb. (a suge; a bea), cuvînt rar, folosit de Ispirescu, pare contaminat cu țuguia (după Candrea, legat de bg. cukam „a bea”). Vezi definitia »

STREPTOCÓC s. m. bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în lanțuri. (< fr. streptocoque) Vezi definitia »

MOTÓC, motoci, s. m. (Reg.) Motan. – Cf. motan. Vezi definitia »

PARAȘÓC s. n. garnitură destinată a amortiza șocurile, plasată în fața sau în spatele unui vehicul. (după fr. pare-chocs) Vezi definitia »