MELEGÁR¹, melegare, s. n. (Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniță. – Din magh. melegágy. Vezi definitia »

PARLOÁR s. n. sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. (< fr. parloir) Vezi definitia »

zăbunár (înv., pop.) s. m., pl. zăbunári Vezi definitia »

divictár (divictári), s. m. – (Înv.) Dregător la Curtea Domnească, însărcinat cu păstrarea materialului domnitorului. Tc. divitdar (Șeineanu, III, 48). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar. Vezi definitia »