HIDROCUTÁRE s. f. sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației, ca urmare a contactului brusc cu apa rece; hidrocuție. (după fr. hydrocution) Vezi definitia »

FÍRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi. Vezi definitia »

OMAGIÉRE, omagieri, s. f. Acțiunea de a omagia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. omagia. Vezi definitia »

Despre o substanta, un agent care promoveaza proliferarea anumitor celule si induce mitoza. Vezi definitia »

VIRÁRE s.f. Acțiunea de a vira; viraj. ♦ (Rar) Virament. [< vira]. Vezi definitia »