MINERALOGÍE s. f. Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor naturale. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĩa, fr. minéralogie. Vezi definitia »

CROMOTIPOGRAFÍE, cromotipografii, s. f. Procedeu de tipărire în culori cu elementele de imprimare în relief. – Din fr. chromotypographie. Vezi definitia »

APRAXÍE, apraxii, s. f. (Med.) Lipsă de coordonare în mișcări cauzată de leziuni ale creierului. – Din fr. apraxie. Vezi definitia »

DEZASIMILÁȚIE, dezasimilații, s. f. Proces biologic de transformare a unor substanțe complexe, specifice organismului, în alte substanțe mai simple și nespecifice, pe care organismul le elimină; catabolism, dezasimilare. – Din fr. désassimilation. Vezi definitia »

HIPOLUTEINEMÍE s. f. prezență în cantitate insuficientă a hormonului luteinic în sânge. (< fr. hypolutéinémie) Vezi definitia »