UVÁLĂ s.f. Formă carstică de suprafață, alungită, puțin adâncă, din unirea mai multor doline. (cf. fr. ouvala, germ. Uvala) Vezi definitia »

TẤMPLĂ¹, tâmple, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. ♦ Părul care acoperă aceste părți. Tâmple cărunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus). Vezi definitia »

PĂTURÍCĂ, păturele, s. f. Diminutiv al lui pătură. – Pătură + suf. -ică. Vezi definitia »

saparínă (-ne), s. f. – Salce. Ngr. σαπαρίνα. Sec. XIX, înv., cf. salce. Vezi definitia »

ACÚSTICĂ s.f. 1. Parte a fizicii care studiază sunetele. ♦ Disciplină muzicală care studiază sunetele folosite în muzică și legile perceperii lor. 2. Calitatea de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. acoustique]. Vezi definitia »