ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor. Cf. fr. odontotechnie. Vezi definitia »

BĂIEȘÍȚĂ², băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță. Vezi definitia »

CAZEÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care se extrage din lapte și formează partea componentă esențială a brânzeturilor; cazeinogen. [Pron. -ze-i-. / < fr. caséine, cf. lat. caseus – brânză]. Vezi definitia »

FALÁNGĂ², falange, s. f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în regimul feudal, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi; p. ext. bătaie la tălpi aplicată acestor condamnați. – Din ngr. fálangas. Vezi definitia »

GLABÉLĂ, glabele, s. f. Regiune anatomică situată la rădăcina nasului, între arcadele sprâncenelor. – Din fr. glabelle. Vezi definitia »