Definita cuvantului stolohan
stolohán, stoloháni, s.m. (reg.) 1. bucată mare de piatră, de pământ etc.; bolovan, stâncă. 2. bulgăre sau cocoloș (de brânză, de caș, de unt, de sare etc.). 3. porțiune întărită la pulpa animalelor.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu stolohan
GERMÁN, -Ă I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain) Vezi definitia »
arcán (arcáne), s. n. – Laț pentru prinderea vitelor. Tc., tăt. arkan (Miklosich, Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102); cf. pol., rut., rus. arkan. Der. arcan(ea), s. f. (dans tipic); arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich, Wander., 12, consideră că pol. arkan provine din rom. mai curînd decît din tăt., ceea ce pare îndoielnic. Vezi definitia »
AGROTEHNICIÁN, -Ă, agrotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în agrotehnică (1). [Pr.: -ci-an] – Agro- + tehnician (după rus. agrotehnik). Vezi definitia »
GRECO-ROMÁN, -Ă adj. 1. referitor la civilizația grecilor și romanilor. 2. lupte ĕ = varietate de lupte care nu admit prinderea, decât de sub centură, și exclud loviturile la judo sau catch. (< fr. gréco-roman) Vezi definitia »
CAIMÁN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le face de mâncare, pentru a le păzi și a le curăța coliba etc. [Pr.: cai-] Vezi definitia »