ERBICÍD, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge buruienile din culturi. (< fr. herbicide) Vezi definitia »

TIMÍD, -Ă, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, rușinos; (despre însușirile sau acțiunile oamenilor) care dovedește, trădează o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus. Vezi definitia »

HIALOÍD, -Ă, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care are aspect sticlos. 2. (Anat.; în sintagmele) Umoare hialoidă = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrană hialoidă = membrană subțire care învelește corpul vitros. [Pr.: hi-a-lo-id] – Din fr. hyaloïde. Vezi definitia »

PENATIFÍD, -Ă adj. (Despre frunze penate) La care diviziunile ating jumătate din lățimea limbului. [< fr. pennatifide, cf. lat. penna – pană, -fidus – divizat]. Vezi definitia »

CUBOÍD, -Ă adj. De formă aproximativ cubică; (și s.n.) os scurt al tarsului. [Pron. -bo-id. / < fr. cuboïde]. Vezi definitia »