TRIGONOMETRÍE, trigonometrii, s. f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea relațiilor metrice dintre laturile si unghiurile unui triunghi. ◊ Trigonometrie plană = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor plane. ◊ Trigonometrie sferică = trigonometrie care se ocupă cu studierea relațiilor dintre laturile și unghiurile triunghurilor trasate pe o sferă. – Fr. trigonométrie (< gr.). Vezi definitia »

GEOOCEANOGRAFÍE s. f. geologie marină. (< fr. géoocéanographie) Vezi definitia »

ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie. Vezi definitia »

TIRIGHÍE s. f. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s. f.] – Din ngr. trighía. Vezi definitia »

TRILOGÍE s.f. (Ant.) Reunire de trei tragedii ale căror subiecte constituie fiecare urmarea celui precedent și pe care le prezentau concurenții la concursurile dramatice din Grecia antică. ♦ Serie de trei opere literare având personaje comune și reprezentând trei momente succesive din viața acestora. [Gen. -iei. / < fr. trilogie, it., gr. trilogia]. Vezi definitia »