tértă, térte, s.f. (reg.) hădărag (la moară). Vezi definitia »

oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură). Vezi definitia »

carábă, carábe, s.f. (reg.) 1. fluier primitiv făcut de copii dintr-o țeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă. 2. fluierul de la cimpoi. 3. picior. 4. clanță, cotoroanță. Vezi definitia »

GASTROFILÓZĂ s. f. boală parazitară la cabaline, provocată de larvele unor insecte. (< fr. gastrophilose) Vezi definitia »

poiátă (poiéți), s. f. – 1. (Mold.) Adăpost în curte. – 2. (Trans.) Grajd. – Mr., megl. puiată. Sl. pojata „colibă” (Miklosich, Lexicon, 654; Conev 81; Pușcariu, Dacor., VII, 356), cf. bg., sb., cr., slov. pojata. Vezi definitia »