BUIÉSTRU¹ s. n. Mers rapid și legănat al calului; umblet special al unor animale care calcă deodată cu amândouă picioarele din aceeași parte. Vezi definitia »

NECROLÁTRU, -Ă s.m. și f. Persoană care are un cult exagerat al morților. [< fr. nécrolâtre]. Vezi definitia »

ECHILIBROMÉTRU s.n. (Telec.) Aparat de măsurare a echilibrării. [< fr. équilibromètre]. Vezi definitia »

EUDIOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. [Pron. e-u-di-o-. / < fr. eudiomètre, cf. gr. eudia – timp frumos, metron – măsură]. Vezi definitia »

ECVÉSTRU, -Ă adj. de călăreț; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. (< fr. équestre, lat. equester, -tris) Vezi definitia »