babilón (-oáne), s. n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele orașului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în mod excepțional creația adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Vezi definitia »

PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene. 2. Piesă de tablă sau de metal turnat, goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantalóni, fr. pantalon. Vezi definitia »

ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone. Vezi definitia »

AEROPLANCTÓN, aeroplanctoane s. n. Plancton care trăiește în atmosferă. [Pr.: a-e-] – Din germ. Aeroplankton. Vezi definitia »

FANFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón]. Vezi definitia »