Definita cuvantului strămura
strămurá, strắmur, vb. I (înv.) 1. a înțepa cu strămurarea (v.). 2. (fig.) a ațâța.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu strămura
CABRÁ vb. intr. 1. (despre cai) a se ridica pe picioarele de dinapoi. 2. a se încorda, a se ridica. 3. (despre avioane, autovehicule) a se ridica cu botul în sus. (< fr. cabrer) Vezi definitia »
DESPRESURÁ, despresór, vb. I. Tranz. A elibera o unitate militară împresurată sau o cetate asediată, îndepărtând armata asediatoare. [Prez. ind. și: desprésur] – Des1- + [îm]presura. Vezi definitia »
múra (múre), s. f. – Prapur, mezenter. – Mr. (a)mură. Probabil dintr-un lat. *mula (Meyer, Neugr. St., III, 45; Pascu, I, 34; Candrea; cf. Mușlea, Dacor., VIII, 212), cf. alb. muljë (după Capidan, Raporturile, 515, din alb.), ngr. μούλα, fr. mule. Der. din gr. μύλη (Giuglea, LL, II, 46) este mai puțin probabilă. – Din rom. provine bg. mura (Romansky 121; Capidan, Raporturile, 209). Vezi definitia »
BUMBARÁ s. f. v. cumbara. Vezi definitia »
STRICTURÁ vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [< strictură]. Vezi definitia »