JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Știința dreptului. – Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia. Vezi definitia »

GARSONIÉRĂ s.f. Locuință compusă de obicei dintr-o cameră și o mică bucătărie. [Pron. -ni-e-. / < fr. garçonnière, cf. fr. garçon – băiat]. Vezi definitia »

BUBÓNICĂ adj. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese. (< fr. bubonique) Vezi definitia »

VALVULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. [< fr. valvulite]. Vezi definitia »

hínă, híne, s.f. (reg.) partea dindărăt a plutei. Vezi definitia »