Definita cuvantului patrimoniu
PATRIMÓNIU s.n. Bunuri moștenite prin lege de la părinți; bunuri de familie. ♦ Bunurile, veniturile care aparțin unei persoane, unei colectivități, unui stat etc.; bun public. [Pron. -niu. / < lat. patrimonium, cf. fr. patrimoine, it. patrimonio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu patrimoniu
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. Vezi definitia »
absolutóriu, -ie I. adj. care iartă un delict, un păcat etc. II. s. n. 1. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligație. 2. act de absolvire a unei școli. (< lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium) Vezi definitia »
PREZBITÉRIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat. presbyterium) Vezi definitia »
TRICLÍNIU s. n. 1. sală de mese în casele romane cu trei paturi de-a lungul a trei laturi ale unei mese. ◊ sufragerie. 2. sală de mese a unei comunități (monahale) creștine în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. (< lat. triclinium) Vezi definitia »
ipopsifíu, ipopsifíi, s.m. (înv.) candidat la episcopie. Vezi definitia »