TÁBLĂ¹, table, s. f. 1. Placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje și a altor obiecte. 2. Placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date; tăblie (1). ◊ Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în antichitate cu stilul (prin zgâriere). ♦ (Bis.) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai. 3. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la școală și la universitate; tabelă (2). ◊ Expr. A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecție (în fața tablei). 4. Tabel (1). ◊ Tabla lui Pitagora = tabla înmulțirii. Table trigonometrice = tabele care cuprind funcții trigonometrice. 5. (Reg.) Bucată de pământ semănată. ♦ Strat de legume. – Din sl. tabla (cu sensuri după fr. table). Vezi definitia »

fânsáică, fânsăici, s.f. (reg.) maidan, loc rămas gol după tăierea copacilor. Vezi definitia »

VIOLÍNĂ, violine, s. f. Vioară³. [Pr.: vi-o-] – Din it. violino. Vezi definitia »

BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care face îmbrăcăminte din blană; negustoreasă de blănuri. ♦ Soția blănarului. – Blănar + suf. -easă. Vezi definitia »

poienúță, poienúțe, s.f. (reg.) poieniță. Vezi definitia »