CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron. -ți-a, p.i. -iez, ger. -iind. / cf. fr. conférencier]. Vezi definitia »

alelúia, interj. – Exclamație care figurează în cîntările bisericești. – Var. aliluia. Mgr. ἀλληλούια (din ebr. hallelū Jah), direct din gr. în cazul var., iar la cealaltă formă prin intermediul sl. aleluja. – Der. ler, interj. proprie poeziei pop. cu caracter religios, cum sînt colindele (D. Dan, apud Bogrea, Analele Dobrogei, XV, 171); dacă această ipoteză este exactă (cf. var. ailerui, lerui, leroi) este cuv. contemporan cu cele care alcătuiesc fondul lat. al rom. Vezi definitia »

înviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. învíi / înviéz, 2 învíi / înviézi, 3 învíe / înviáză, 1 pl. înviém (-vi-em); conj. prez. 3 să învíe / înviéze; ger. înviínd (-vi-ind) Vezi definitia »

machia, machiez v. t. (intl.) a bate foarte rău, a desfigura. Vezi definitia »

nisfiá (nisfiéle), s. f. – Monedă turcească de argint, valorează patru taleri la începutul sec. XIX. – Var. nesfia, nesfea. Tc. nisfye, din arab. nisf „jumătate” (Roesler 600; Șeineanu, II, 273), sec. XIX, înv. Vezi definitia »