MARȚIÁL¹, -Ă adj. 1. ostășesc, militar; de război. ◊ impunător, solemn, grav. 2. arte ĕ = discipline sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate, aikido, judo, kendo), bazate pe un fond moral provenind de la samurai. 3. lege ~ă = lege care autorizează intervenția forței armatei în caz de tulburări interne. ♦ curte ~ă = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare. (< fr. martial, it. marziale) Vezi definitia »

BOCÁL s. n. v. pocal. Vezi definitia »

SUPRAORBITÁL, -Ă adj. (anat.) deasupra orbitei; supraorbital. (după fr. surorbitaire) Vezi definitia »

hițál, hițáli, s.m. (reg., înv.) călău, gealat, gâde. Vezi definitia »

ULTRACENTRÁL, -Ă adj. în plin centru. (< ultra- + central) Vezi definitia »