CANTÁBRI s. m. pl. Veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. – Din fr. Cantabres. Vezi definitia »

A SE CĂSĂTORI a se arăci, a se hămui, a-și pune pirostriile. Vezi definitia »

ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui. Vezi definitia »

pumnărí, pumnărésc, vb. IV (reg.; despre oameni) a lovi, a bate cu pumnii; a pumni. Vezi definitia »

RĂBLĂRÍ, răblărésc, vb. IV. Tranz. A ponosi, a uza. (din rablă) Vezi definitia »