Definita cuvantului circumlocuție
CIRCUMLOCÚȚIE, circumlocuții, s. f. (Livr.) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu circumlocuție
ștrengăríe2, ștrengăríi, s.f. (înv. și reg.) atelier unde se făceau ștreanguri. Vezi definitia »
SLUTÉNIE s. f. v. sluțenie. Vezi definitia »
MAXIMAFILÍE s.f. Colecționare de cărți poștale ilustrate pe care se găsesc aplicate mărci și ștampile în strânsă concordanță de subiect, loc și timp cu ilustrația. [Gen. -iei. / < fr. maximaphilie]. Vezi definitia »
FONOAUDIOLOGÍE s. f. știință care studiază relațiile dintre funcțiile auditivă și fonatoare. (< fr. phonoaudiologie) Vezi definitia »
CALCIMIELÍE s. f. procent ridicat de calciu în măduva osoasă. (< fr. calcimyélie) Vezi definitia »