TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal. Vezi definitia »

omal s. (țig.) membru al aceleiași bande de hoți; complice. Vezi definitia »

MULTINAȚIONÁL, -Ă adj. (Despre state) Care înglobează mai multe națiuni. [Pron. -ți-o-. / < fr. multinational]. Vezi definitia »

ORIZONTÁL, -Ă, orizontali, -e, adj. (Despre o dreaptă sau un plan; p. ext. despre direcția unei mișcări) Care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care este într-o astfel de poziție. – Din fr., germ. horizontal. Vezi definitia »

CONTRAAMIRÁL s. m. grad în marina militară echivalent celui de general-maior din armata de uscat. (< fr. contre-amiral) Vezi definitia »