BAPTÍSM (‹ fr.; {s} baptisma „botez”) s. n. 1. Mișcare fundată de pastorul John Smith la începutul sec. 17, în Anglia, ca protest împotriva bisericii anglicane oficiale; de aici, s-a răspîndit în Olanda. În sec. 18, mulți baptiști au emigrat în America de Nord. La începutul sec. 19 emisari din America au venit în Europa întemeind comunități baptiste în Germania, Elveția, Rusia, Ungaria și alte țări, între care și România. Din creștinism, refuză tradiția, admițînd numai Scriptura. 2. Doctrină protestantă care pune un accent deosebit pe actul botezului oficiat la majoratul religios (16 ani), comportînd imersiunea. Vezi definitia »

FINALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme. Vezi definitia »

METAFORÍSM s. n. (Rar) Mod de exprimare în care se folosesc frecvent metaforele sau, p. gener., alte figuri de stil. – Metaforă + suf. -ism. Vezi definitia »

HORAȚIANÍSM s.n. Imitație a poeziei lui Horațiu, caracterizată prin intimitate, recluziune a poetului, meditație și consolare. [< Horațiu – poet latin]. Vezi definitia »

CHEMOTROPÍSM/CHIMIOTROPÍSM s. n. orientare a organelor plantelor sub influența unor excitații chimice. (< germ. Chemotropismus, fr. chimiotropisme) Vezi definitia »