DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunător, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător. Vezi definitia »

ONDULĂTÓR, -OÁRE adj. v. ondulator². Vezi definitia »

STEREOCOMPARATÓR s. n. aparat fotogrammetric pentru determinarea dimensiunilor unui obiect cu ajutorul stereogramelor. (< fr. stéréocomparateur, germ. Stereokomparator) Vezi definitia »

ZBOR², zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor. Vezi definitia »

ADDUCTOR, ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În sintagma) Mușchi aductor = mușchi2 care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din fr. adducteur, lat. adductor Vezi definitia »