Definita cuvantului stricătură
stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu stricătură
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri Vezi definitia »
MIOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză a mușchilor. [Pron. mi-o-. / < fr. myosclérose, cf. gr. mys – mușchi, sklerosis – întărire]. Vezi definitia »
irambáșă s.m. (înv.) v. harambáșă. Vezi definitia »
ARMÁTĂ, armate s. f. 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste. ◊ Expr. A face armata = a executa serviciul militar. ♦ Mare unitate militară compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme. 2. Fig. Colectivitate acționând în vederea unui scop comun. Armata păcii. ◊ Armata (industrială) de rezervă = (în orânduirea capitalistă) populație muncitorească rămasă fără lucru din pricina anarhiei modului de producție. ♦ Mulțime, ceată; cârd, șir. – It. armata. Vezi definitia »
CIÓTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka. Vezi definitia »