APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus). Vezi definitia »

HETEROAFECTÍV, -Ă, heteroafectivi, -e, s. m. și f. Persoană a cărei orientare afectivă determină atracția sufletească și sexuală față de un partener de gen opus. – Hetero + afectiv. Vezi definitia »

EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. care exemplifică; exemplificator. (< it. esemplificativo) Vezi definitia »

DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adj., s. n. (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif. Vezi definitia »

DEPRECIATÍV, -Ă, depreciativi, -e, adj. Care dovedește lipsă de considerație sau dispreț, care conține o notă de batjocură. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dépréciatif. Vezi definitia »