PASÍV, -Ă I. adj. 1. lipsit de inițiativă, inactiv, dezinteresat, apatic. 2. (despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) care arată că subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent. 3. (despre metale, aliaje) care prezintă pasivitate (2). II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc., privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat. ◊ parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace. 2. ~ patrimonial = ansamblul obligațiilor și sarcinilor cu conținut economic aparținând unei persoane (fizice sau juridice) care împreună cu activul alcătuiesc patrimoniul. (< fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv) Vezi definitia »

CONCLUZÍV, -Ă adj. v. conclusiv. Vezi definitia »

PREFIGURATÍV, -Ă adj. Care prefigurează. [Cf. engl. prefigurative]. Vezi definitia »

NEPRODUCTÍV, -Ă adj. Care nu produce, neroditor, sărac. [< ne- + productiv]. Vezi definitia »

RADIATÍV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif]. Vezi definitia »