Definita cuvantului circumstanță
CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu circumstanță
RITORNÉLĂ, ritornele, s. f. 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. [Var.: riturnélă s. f.] – Din it. ritornello, fr. ritournelle. Vezi definitia »
HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărâmate în șteampuri. Vezi definitia »
TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Livr.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta. Vezi definitia »
corosbínă (corosbíne), s. f. – Pește de mare (Blennius gattorugine). Origine necunoscută. Vezi definitia »
ANAFÁZĂ s. f. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei. (< fr. anaphase) Vezi definitia »