calendrói, calindrói, s.m. (înv., reg.) 1. berbant, poznaș, ștrengar. 2. om sărac, calic, necăjit; vagabond. Vezi definitia »

zmeói (pop.) s. m., pl. zmeói, art. zmeóii Vezi definitia »

NORÓI¹, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ◊ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. Fig. Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ◊ Expr. A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj. Vezi definitia »

LUPÓI, lupoi, s. m. Augmentativ al lui lup; lup mare sau bătrân. – Lup + suf. -oi. Vezi definitia »

DIPNÓI s.m.pl. Grup de pești cu respirație dublă, acvatică și aeriană; (la sg.) pește din acest grup. [Sg. invar. / cf. fr. dipnoïques < gr. dis – de două ori, pnoe – respirație]. Vezi definitia »