dóhot s. m. – 1. Păcură de uns osiile. – 2. Miros urît, putoare. – Var. duhot. Mag. dohot (Cihac, II, 98; Tiktin; Scriban), cf. rut. dochotĭ. – Der. dohotniță, s. f. (vas în care se păstrează dohotul); dohoniță, s. f. (dohotniță). Cf. duh. Vezi definitia »

FERIBÓT s. n. navă cu șine de cale ferată, destinată a transborda vagoane, locomotive etc. peste un fluviu, un canal sau o strâmtoare, fără ca pasagerii să-și părăsească locurile. (< fr., engl. ferry-boat) Vezi definitia »

ATOT- Element de compunere însemnând „pe deplin”, „complet”, „desăvârșit”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. [Var.: atoate-] – Din a³ + tot. Vezi definitia »

HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. – Din fr. huguenot. Vezi definitia »

ȘÍPOT, șipote, s. n. 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere (și care este captată printr-un jgheab sau printr-o țeavă). ♦ Jgheab, țeavă prin care se captează apa unui izvor. ♦ Țeavă de scurgere; burlan. 2. (Reg.) Loc unde o apă curge repede; vârtej. – Cf. bg. šepot „murmur”. Vezi definitia »