STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc. Vezi definitia »

povârșúc, povârșúcuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de pescuit în formă de papuc sau de opincă, făcută din coajă lată de tei; legănaș, legănuș. 2. (în forma: povârșoc) leasă de nuiele pentru pescuit. Vezi definitia »

ȚURÚC interj. (Reg.) Strigăt cu care se îndeamnă caii să dea înapoi. [Pr. și: țuric] – Germ. zurück. Vezi definitia »

ZĂPÚC s.n. pl. zăpúcuri Vezi definitia »

bucluc Vezi definitia »